Aventurile lui Becuşor prin Lumea Energiei

aventuri_.jpg

A fost odată ca niciodată în Lumea Energiei un bec ecologic foarte năzdrăvan. Într-o zi, când nu era nimeni să-l supravegheze, deoarece părinţii au avut o urgenţă electrică la unul dintre apartamentele blocului în care locuiau, Becuşor a şi plecat în căutarea aventurii. În Pădurea Eoliană îi spuseseră părinţii lui că se află un personaj terifiant care se hrăneşte cu energia altor becuri. Neîncrezător, Becuşor intră în pădure, unde de după un stâlp eolian i-a ieşit în cale Vampirobecul, mare, cu dinţi ascuţiţi, gheare şi aripi de liliac.

- Cine eşti şi de ce mă cauţi, zise arătarea.
- Sunt Becuşor şi am auzit multe despre tine. Am venit să te cunosc.
- Ce mult mă bucur! Poate vrei să vii cu mine să-ţi arăt pădurea mea.
- Sigur, spuse Becuşor bucuros.
Fără să-şi dea seama că Vampirobecul l-a momit în adâncul pădurii, Becuşor mergea fericit că şi-a găsit un prieten.
În timpul acesta părinţii lui au reparat instalaţia electrică la apartamentul cu pricina şi-l căutau de zor. Au vorbit cu soarele şi apa dacă nu cumva l-au văzut. În cele din urmă vântul le-a spus că a văzut o luminiţă care semăna cu băscuţa lui Becuşor. Le-a trecut atunci prin minte că s-a dus în locul interzis: Pădurea de Eoliene. Într-o clipă au pus mâna pe telefon şi au sunat la Jandarmeria Becurilor. Aceştia au ajuns la timp în pădure, tocmai când Vampirobecul se pregătea să se năpustească asupra Becuşorului.
Becuşor a fost astfel salvat, iar Vampirobecului de ciudă i s-a ars filamentul.

- Mămico, şi părinţii lui Becuşor nu l-au pedepsit?
- Probabil că i-au limitat accesul la televizor şi calculator. Oricum consumau destulă energie.
- Şi nu şi-a găsit niciodată un prieten?
- Ba da, o rază de soare a bătut odată în geamul camerei lui. I-a adus o carte pe care au citit-o împreună.
- Ce carte, mămico?
- „Aventurile lui Becuşor prin lumea energiei” scrisă de copiii din clasa a 2-a B.